Orientarea profesională în şcoală

Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce. (citat Henry Miller)

Fiecare om este o combinaţie unică de trăsături de personalitate, vise şi aspiraţii, valori personale, aptitudini şi abilităţi. Fiecare om e unic şi are o cale personală de urmat în viaţă. Nu toţi putem fi doctori chirurgi, indiferent cât am studia, dacă nu rezistăm la vederea sângelui sau educatoare în grădiniţă, dacă ne lipseşte afecţiunea pentru copii. Cei care ajung să practice meserii pentru care le lipseşte aspiraţia vocaţională nu excelează în ceea ce fac şi ajung să experimenteze frustrări în carieră, iar frustrările din carieră se resfrâng inevitabil asupra vieţii personale. Este o situaţie de pierdere-pierdere, nu câştigă nimeni.

Am învăţat să ne dorim să fim omul multilateral dezvoltat, dar nu suntem buni la toate. Nici nu trebuie. Alegerea în carieră trebuie să fie o decizie care ia în calcul cine eşti (propria personalitate), ce poţi (aptitudinile personale), ce vrei (aspiraţiile individuale), ce se poate (perspectiva pieţei muncii).

Luând o decizie conştientă şi documentată şansele unei cariere reuşite cresc considerabil. În sprijinul acestei afirmaţii stau numeroase studii efectuate pe eşantioane de elevi şi studenţi care au dovedit, pe termen scurt şi lung, efectele benefice ale programelor de asistare în carieră. Grupurile care au fost incluse în asemenea programe au arătat rezultate în muncă mult mai bune faţă de cele care nu au fost incluse. Rezultatele s-au păstrat la acelaşi nivel şi după 25 de ani pentru aceleaşi grupuri.

Ghidarea carierei  este menită să asiste elevul sau studentul în a-şi găsi propria cale în viaţa activă. Nici pentru cei cu studiile absolvite nu este prea târziu deoarece ghidarea ( orientarea) carierei îi susţine şi pe cei care doresc să facă schimbări în profesie pentru a se adapta cerinţelor de pe piaţa muncii.

Orientarea carierei presupune toate activităţile care au ca scop asistarea în găsirea unui loc de muncă care să corespundă aspiraţiilor şi abilităţilor personale luând în considerare cerinţele pieţei muncii. Aceste activităţi cuprind consiliere, teste de evaluare, cursuri, work-shop-uri etc. Toate acestea sunt părţi componenete ale programelor de orientare în carieră şi reprezintă acţiuni congruente pentru inserţia cu succes pe piaţa muncii.

În cadrul programelor, educaţia pentru carieră se axează pe 5 domenii de competenţă:

  • Cunoştinţe despre sine
  • Informaţii ocupaţionale
  • Luare de decizii
  • Planificare
  • Rezolvare de probleme

Sistemul românesc acordă o importanţă scăzută acestor programe. Chiar dacă există centre de orientare vocaţională afiliate universităţilor, acestea sunt puţin vizibile. Spre deosebire de noi, Marea Britanie de exemplu, şi-a unit Departamentul pentru Educaţie cu Departamentul pentru Ocuparea Forţei de Muncă în 1995, cu scopul corelării programelor de educaţie din învăţământ cu cerinţele pieţei şi finanţează centrele de orientare vocaţională. În final scopul şcolii este pregătirea pentru viaţa activă.

Cred, însă, că nu există o informare suficientă asupra acestor centre. Există o ruptură nefastă între învăţământ şi piaţa muncii. Se pregătesc oameni pentru profesii care nu se mai cer, se dezvoltă abilităţi irelevante în contextul cerinţelor actuale, studentul nu înţelege de ce trebuie să înveţe pentru că nu vede scopul efortului său, cheltuielile companiilor angajatoare cu integrarea noilor absolvenţi sunt mari, motiv pentru care aceştia sunt ocoliţi la angajare. Multe din aceste probleme pot fi rezolvate prin programele de ghidare în carieră, programe care funcţioneză de mult, cu succes, în alte ţări.